Ce provoacă erupțiile tundrei siberiene?
Craterele uriașe apărute în peninsulele Iamal și Gîda din nordul Siberiei au fost inițial considerate un mister. Oamenii de știință au stabilit că formarea lor este legată de schimbările climatice și de geologia neobișnuită a regiunii. Cu toate acestea, rămân întrebări fără răspuns cu privire la motivul pentru care exploziile au loc numai în Siberia, în ciuda faptului că întreaga regiune arctică se încălzește mai repede decât restul planetei. De asemenea, se pune întrebarea cât de frecvent vor apărea noi cratere imense pe măsură ce temperaturile globale continuă să crească. Un nou studiu publicat în revista Science of the Total Environment aduce răspunsuri la aceste întrebări.
Descoperirea craterelor
Primul crater a fost descoperit în 2014, format în urma unei explozii subterane spontane care a aruncat bucăți uriașe de pământ. De atunci, au fost identificate între opt și 17 alte cratere, unele având adâncimi de peste 45 de metri. Când permafrostul se topește, se formează pungi de metan în subteran.
Rolul geologiei și schimbărilor climatice
Helge Hellevang, cercetător la Universitatea din Oslo, a realizat simulări digitale bazate pe date din studii anterioare pentru a înțelege fenomenul. Zona este cunoscută pentru zăcămintele de gaze naturale, iar Hellevang și echipa sa au constatat că peninsulele Iamal și Gîda prezintă semne de subțiere a permafrostului, asociate cu deformarea scoarței terestre, care generează falii. Aceste falii sunt suspectate că joacă un rol esențial în formarea craterelor.
Mecanismul de formare a craterelor
Simulările sugerează că exploziile apar atunci când gazul se deplasează prin falii către o cavitate sub permafrost, care este suficient de solidă pentru a împiedica scurgerea gazului. Odată cu creșterea temperaturilor, permafrostul se topește, formând lacuri superficiale, iar presiunea din cavitate crește pe măsură ce gazul se acumulează. Dacă presiunea devine prea mare, punga de gaz poate exploda.
Impactul asupra mediului
Hellevang a afirmat că, pe măsură ce încălzirea atmosferei și deteriorarea permafrostului continuă, este foarte probabil ca mai multe explozii să se producă. Unele cratere s-ar fi putut umple cu apă, devenind lacuri, iar multe lacuri actuale ar putea fi rezultatul unor explozii anterioare. Aceasta sugerează că regiunea a experimentat astfel de fenomene și în trecut, când clima era similară cu cea de acum 9-10.000 de ani.
Concluzie
Fenomenul craterelor din tundra siberiană subliniază impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemelor arctice și ridică întrebări importante cu privire la viitorul regiunii în contextul încălzirii globale.
